Guest post by Paula Tudor.
La ce mă duce cu gândul acest titlu: cum ar fi să încerc să o conving pe mama – femeie în vârstă de 60 de ani – de beneficiile sportului și necesitatea acestuia în viața ei? Hmm, dificil!
Nici măcar eu nu am fost educată în acest spirit, deși înclinație către sport am avut de mic copil: gimnastică și balet, visul oricărei mici fetițe, domnișoară în devenire, apoi – mai aproape de vârsta adolescenței – atletism în cadrul clubului sportiv din oraș. Nimic la nivel de performanță, dar totul făcut cu pasiune și mare plăcere.
Ok… să revenim, cum aș putea eu să o conving pe mama să facă mișcare într-un cadru organizat și în mod constant? Nu-mi vine în minte nicio abordare de succes! Dar am la îndemână mijloace diferite și multe canale din care să imi extrag un pic de inspirație.
Nu mai departe decât acum 1 an eram angajata unei multinaționale de succes. Eram, da, pentru ca am renunțat la acest statut pentru un altul de care, sinceră să fiu, îmi era dor: învățăcel. Nu sunt tocmai la vârsta la care să accepți cu ușurință acest titlu, dar fitness-ul se poate învăța la orice vârstă și… it’s an easy thing to learn. Am schimbat macazul: munca de birou versus munca în mișcare. Dacă se poate… de ce nu? Și se poate, credeți-mă!
Pot să spun că practic gimnastica aerobică de-o viață. Mă simt ca acasă într-o sală plină de gantere, saltele și alte accesorii. De aceea pot să fac o comparație între publicul unei astfel de săli de acum 10-15 ani și cel pe care îl întâlnesc acum – și din postura de clientă, și din cea de instructor.
În urmă cu un deceniu și mai bine publicul orelor de gimnastică aerobică era format exclusiv din tineret. Doamne și domnișoare până în 30 de ani, dacă nu mai tinere, care au avut acces la informații despre stilul de viață sănătos, dar oarecum asociat occidentalilor. Pentru că cei mai în vârstă deja se uitau la acestea cu o oarecare doză de „atâta snobism nu am vazut în viața mea!”. Da, era greu pentru ei să înțeleagă de ce aceste doamne și domnișoare se „scălâmbăie sau ce, doamne iartă-mă, or face acolo” daca nu au nimic – nici în clin, nici în mânecă – cu perfomanța gen Nadia Comăneci sau Gabriela Szabo. Adică „de ce, mamă, să pierzi timpul dacă nu-ți iese nimic din asta”?
Ca să nu mai vorbim de refuzul de a mânca la masa de duminică o maaaare friptură însoțită de cartofi prajiți sau celebrele deja sarmaluțe cu mămăliguță. „Mănâncă, mamă, că ești numai piele și os!” Cum ar fi sunat în acel moment o explicație de genul: „știi, combinația de cartofi sau orez cu carne nu e tocmai indicată”. J Oamenii aștia așa știau să gătească de-o viață! Oamenii aștia așa au crescut! Să vii tu, o „mucoasă”, să le explici că până acum au făcut-o greșit? Că brusc trebuie să schimbe macazul doar pentru că așa ai citit tu nu știu pe unde? „Da’ ce, mamă, ți-ai propus să devii sportivă acum, la bătrânețe?”
Greu cu barierele de concepții și preconcepții! Greu cu diferențele dintre generații!
Ușor-ușor însă, parcă pe neobservate, sub influența unor minți, deși ajunse la senectute, mai deschise și antrenate de nepoții precoce, salile de gimnastică aerobică și cele de fitness, în general, au început a fi frecventate de o paletă mai largă de vârste. Cu bucurie și admirație am putut să constat ca „bunicuțe” simpatice vin curent să facă mișcare într-un mod mai dezinvolt decât ar face-o orice tânăr. Oare au pus mâna pe vreo înregistrare cu Jane Fonda? Oare au început să citească cine știe ce revistă de fitness? Nu cred! Dar vecina de alături are o nepoată în Franța care vine și îi povestește că în fiecare dimineață, pe sub fereastra ei, trec în jogging grupuri de „bătrânei” veseli și cu căștile în urechi. Și îi mai povestește că a citit ea o carte extraordinară, „French women don’t get fat”… în care conceptul de „joie de vivre” este implicit legat de balanța între porții mici, frumos prezentate și dese, multă mișcare și încăpățânarea de a arăta bine oriunde, oricând și la orice vârstă. Și îi mai spune că micul dejun este cea mai importantă masă din zi… și că viața sănătoasă fără mișcare nu există.
Și, uite așa, văd că vin la sala de aerobic femei de vârsta mamei care demonstrează o rezistență cardio uneori mai bună decât a mea! Și admir tenacitatea și perseverența lor, și mi-aș dori ca și eu să fiu la fel de deschisă la minte când voi ajunge la vârsta aceea.
Și îmi doresc ca „revoluția fitness” să ia amploare… să intre în mințile și preocupările cât mai multor categorii sociale. Să invadeze și orășelele mai mici… să văd cât mai multe categorii de vârstă la jogging, în parcuri sau oriunde mă aștept mai puțin.
Da, cunoșteam legile unei vieți sănătoase. Da, știam cum să le aplic. Dar să fiu învățăcel în domeniu e mult mai mult decât atât: învăț cum să îi învăț pe ceilalti că fitness-ul este… pentru orice vârstă. Este pentru oricine și pentru orice buzunar! Nu ai bani de abonament la sală, dar ai parcul lângă tine… aleargă, și fă-o regulat! Convinge-ți și prietenii, convinge-ți și vecinii și fii un exemplu pentru ei!
Paula este antrenor Pilates la Studio Pilates Doina Iosif si va asteapta de fiecare data la antrenamente cu zambetul pe buze.
